Tirici

Tirici este unul dintre cătunele momârlănești ale Petrilei în care natura nu este doar decor, ci parte din felul în care comunitatea și-a construit viața. Gospodăriile, fânețele, pădurile și drumurile care urcă spre munte alcătuiesc împreună un peisaj cultural în care locuirea și păstoritul se întâlnesc.

Aici, experiența vizitatorului nu este legată de un monument anume, ci de citirea unui teritoriu: felul în care așezarea se deschide spre versanți, relația dintre gospodării și terenurile folosite pentru animale și continuitatea unui mod de viață specific comunităților momârlănești din estul Văii Jiului.

În acest cătun, povestea rutei poate fi citită în însăși organizarea teritoriului – gospodărie, fâneață, pădure, drum pastoral și munte. Tirici ajută vizitatorul să înțeleagă că patrimoniul momârlănesc nu este alcătuit doar din case, obiecte și sărbători, ci și dintr-un mod tradițional de folosire a spațiului și a resurselor naturale.

Cătunul aparține comunităților momârlănești din estul Văii Jiului, așezate la contactul dintre zona locuită a depresiunii și munții care au susținut timp de generații economia pastorală.

Documentația realizată pentru recunoașterea satelor Jieț, Cimpa, Răscoala și Tirici pune aceste comunități în aceeași familie culturală, definită prin tradiții pastorale, obiceiuri de iarnă, sărbători comunitare, port și practici transmise prin viu grai și participare directă. Prin includerea sa alături de Jieț, Cimpa și Răscoala în categoria localităților rurale specializate în patrimoniu cultural imaterial, Tirici este recunoscut, din 2025, ca parte a acestui sistem cultural viu.

Peisajul cultural momârlănesc

Tirici se descoperă ca un ansamblu, nu ca un singur punct de vizitare. Așezarea, gospodăriile și terenurile din jur formează un peisaj cultural în care se poate observa legătura dintre locuire și mediul montan. Aici natura nu este separată de patrimoniu: ea este chiar suportul modului tradițional de viață.

Gospodăria, fâneața și muntele

În cultura pastorală a momârlanilor, gospodăria permanentă era legată funcțional de fânețe, sălașe și pășunile montane. Cătunele estice ale Petrilei păstrează încă lizibilă această relație dintre spațiul locuit și munte.

În Tirici, acesta este firul principal al vizitei: cum se folosea terenul, unde se făcea fânul, cum se urca spre pășuni și cum se organiza viața în funcție de anotimpuri.

Legătura cu Poiana Muierii și traseele pastorale

Cercetările etnologului Dumitru Gălățan-Jieț despre Poiana Muierii documentează vechile legături pastorale dintre zona montană a Munților Șureanu și comunitățile din estul Văii Jiului, fiind menționate poteci și coborâri către Tirici, Răscoala și Cimpa.

Astfel, Tirici nu este o așezare izolată, ci parte a unui sistem mai larg de circulație pastorală între sat și munte.

Patrimoniu imaterial comun comunităților momârlănești

Documentația pentru recunoașterea celor patru sate consemnează, la nivelul comunităților Petrilei, tradiții precum nedeile, Pițărăii, Craii și Măsuratul Oilor, alături de port, practici pastorale și obiceiuri de familie. Împreună, ele alcătuiesc fondul cultural comun din care face parte și Tirici.

Documentația pentru recunoașterea satelor Jieț, Cimpa, Răscoala și Tirici consemnează, la nivelul comunităților Petrilei, nedeile, Pițărăii, Craii și Măsuratul Oilor, alături de portul tradițional, practicile pastorale și obiceiurile de familie transmise prin viu grai și prin participare directă.

În Tirici, patrimoniul viu se citește mai ales în practicile pastorale și în relația dintre gospodărie, fâneață și munte – o relație încă lizibilă în cătunele estice ale Petrilei.