Schitul Straja

La aproximativ 1.440 de metri altitudine, în Masivul Straja din Munții Vâlcan, o biserică de lemn păstrează împreună credința, memoria eroilor și istoria recentă a stațiunii. Schitul Straja a fost întemeiat în 1996, în apropierea locurilor în care s-au purtat lupte grele în timpul Primului Război Mondial.

Schitul Straja este punctul în care ruta bisericilor de lemn se întâlnește cel mai puternic cu memoria istorică a muntelui. Lăcașul nu poate fi separat de Crucea Eroilor și de soldații căzuți în luptele din 1916, ale căror urme sunt încă evocate de tranșeele din Munții Vâlcan.

Aici, biserica de lemn devine loc de pomenire, pelerinaj și continuitate comunitară. Întemeierea contemporană nu diminuează valoarea obiectivului, ci arată cum memoria unui front de război a fost transformată într-un peisaj spiritual viu.

În toamna anului 1916, culmile Munților Vâlcan și trecătorile spre sud au fost teatru de confruntare între armata română și trupele Puterilor Centrale. Documentarea locală asociază zona Straja cu moartea a sute de soldați, o parte fiind înhumați ulterior în Cimitirul Eroilor din Lupeni.

Povestea întemeierii pornește de la un semn neobișnuit relatat de ctitorul Emil Părău: în ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena din anul 1996, forma unei cruci ar fi apărut în interiorul unui bec din Cabana Montana, iar fenomenul s-ar fi repetat după două săptămâni. Îndrumarea primită a legat semnul de militarii căzuți în luptele din zonă și de nevoia pomenirii lor creștine.

Episodul a fost interpretat de cei implicați ca un îndemn la comemorare. La sfatul primit de Emil Părău de la starețul Mănăstirii Lainici, a fost ridicată o cruce dedicată militarilor români căzuți în luptele de la Jiu și oamenilor care își pierduseră viața pe munte.

După ridicarea Crucii Eroilor, Emil Părău și Episcopia Aradului au susținut construirea unui schit în apropiere. Biserica de lemn a fost realizată de meșteri maramureșeni și sfințită la 23 octombrie 1999 de Arhiepiscopul Timotei al Aradului. Cele două hramuri – „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – păstrează chiar în numele așezământului povestea începuturilor sale.

Ansamblul s-a dezvoltat ulterior prin construirea Tunelului Sfinților, finalizat în 2006, și prin organizarea anuală a pelerinajului „Drumul Crucii”. În 2026, la împlinirea a 30 de ani de la întemeiere, la schit a fost săvârșit un parastas pentru ostașii români care și-au jertfit viața pentru libertatea și demnitatea poporului român.

Biserica de lemn

Construită de meșteri maramureșeni și sfințită în 1999, biserica este centrul liturgic al schitului și reperul principal al acestei opriri pe rută.

Crucea Eroilor

Crucea monumentală ridicată deasupra stațiunii precede construirea schitului și exprimă legătura directă a locului cu memoria soldaților căzuți în Primul Război Mondial.

Urmele frontului

Pe culmile din jur se păstrează urme ale tranșeelor și ale pozițiilor militare din 1916. Ele oferă contextul istoric fără de care povestea schitului nu poate fi înțeleasă pe deplin.

Icoana Sfintei Varvara

În schit se află o icoană de lemn a Sfintei Mari Mucenițe Varvara, ocrotitoarea minerilor, care adaugă memoriei militare o legătură cu identitatea minieră a Văii Jiului.

Pomenirea eroilor

La praznicul Înălțării Domnului, când este celebrată și Ziua Eroilor, slujbele schitului includ pomenirea militarilor care și-au jertfit viața pe câmpurile de luptă.

Hramurile schitului

Schitul are hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Ambele trimit la semnul Crucii, care stă la originea și în centrul identității așezământului.

Drumul Crucii

În Vinerea Mare, preoți și credincioși urcă din Lupeni spre Straja, purtând crucea păstrată la schit. Procesiunea are o fișă distinctă în cadrul rutei.