Câmpu lui Neag

Câmpu lui Neag arată foarte clar că identitatea momârlănească este legată de teritoriu, familie, gospodărie și munte, dar și că această identitate a supraviețuit unor transformări istorice radicale.

Pentru această rută, satul este important prin trei dimensiuni: continuitatea modului de viață pastoral, memoria vechii vetre distruse de exploatarea minieră și reluarea tradițiilor comunitare în noua așezare. Nedeia din Duminica Tomii devine astfel nu doar o sărbătoare, ci și un gest anual de reafirmare a comunității.

Câmpu lui Neag este una dintre așezările momârlănești ale vestului Văii Jiului, situată pe drumul care continuă din Uricani spre zona montană a Retezatului Mic. Viața tradițională a comunității s-a construit în jurul gospodăriei, creșterii animalelor, fânețelor și deplasărilor sezoniere către munte.

În ultimele decenii ale regimului comunist, o parte a vechii vetre a satului a fost demolată pentru extinderea exploatării miniere de cărbune. Mărturiile localnicilor consemnează evacuarea rapidă a familiilor și distrugerea unor gospodării, a școlii și a bisericii. Exploatarea minieră Câmpu lui Neag a fost ulterior închisă în 1999.

După 1990, comunitatea a reluat Nedeia din Duminica Tomii în noua vatră a satului. Sărbătoarea păstrează astfel atât sensul religios și comunitar al nedeii momârlănești, cât și memoria vechiului sat.

Satul dintre gospodărie și munte

Câmpu lui Neag se află într-un peisaj în care locuirea rurală se continuă firesc spre fânețe, păduri și munte. Pentru comunitățile momârlănești, aceste spații nu au funcționat separat: gospodăria din sat, terenurile pentru fân și pășunile montane făceau parte din același sistem de viață.

Arhitectura tradițională locală este suficient de reprezentativă încât Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” păstrează în colecțiile sale o „Gospodărie Câmpu lui Neag (cu ocol întărit)”, provenită din această zonă. O anexă a gospodăriei, destinată alimentelor și uneltelor, este realizată din bârne de brad, cu acoperiș în patru ape și învelitoare din draniță.

O vatră pierdută, o comunitate care a rămas

Transformarea satului în perioada comunistă este una dintre cele mai puternice teme ale locului. Vechile gospodării, biserica și școala au fost afectate de extinderea exploatării miniere, iar familiile au fost mutate. Pentru o comunitate legată profund de gospodărie și pământ, pierderea vetrei a însemnat mai mult decât relocarea unor clădiri.

Astăzi, memoria acelor evenimente este păstrată de localnici și reapare în discursul comunitar din jurul nedeii. Povestea Câmpu lui Neag îi permite vizitatorului să înțeleagă direct întâlnirea, uneori brutală, dintre lumea pastorală și industrializarea Văii Jiului.

Nedeia de la Câmpu lui Neag

În Duminica Tomii, prima duminică după Paștele ortodox, localnicii și oaspeții se întâlnesc la Nedeia de la Câmpu lui Neag. Sărbătoarea îmbină componenta religioasă cu masa comunitară, muzica, jocul și întâlnirea familiilor.

În forma actuală, nedeia are și o dimensiune memorială: readuce împreună oamenii în noua vatră și evocă satul vechi și comunitatea care a trecut prin demolările perioadei comuniste.

Legenda haiducului Neag

Tradiția locală pune numele satului în legătură cu haiducul Neag și cu o poveste despre întemeierea așezării. Tema este astăzi valorificată prin ruta cultural-turistică „Drumul haiducului Neag”, care traversează Uricani, Valea de Brazi și Câmpu lui Neag înainte de a continua spre zona montană.

Nedeia de la Câmpu lui Neag

Perioadă: Duminica Tomii – prima duminică după Paștele ortodox

Elemente asociate: slujbă religioasă, masă comunitară, muzică, joc și întâlnirea familiilor comunității

După 1990, nedeia a fost reluată în noua vatră a satului și păstrează și memoria vechii așezări.