Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” din Sălătruc
Acces rutier pe strada Sălătruc, ramură distinctă față de centrul municipiului
Cartierul Sălătruc, municipiul Petroșani, județul Hunedoara
Biserică ortodoxă activă, filie a Parohiei Petroșani–Livezeni I
Accesul în interior depinde de programul liturgic și de regulile comunității parohiale.
Povestea locului
În cartierul Sălătruc al municipiului Petroșani, vechi cătun al momârlanilor din Lunca Jiului, se păstrează biserica de lemn cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Biserica din Sălătruc reunește patrimoniul construit, patrimoniul mobil și o tradiție comunitară vie. Ea arată că o biserică de lemn poate fi înțeleasă nu doar prin arhitectură, ci și prin obiectele păstrate, cimitir, sărbători și memoria localnicilor.
În traseul est–vest, Sălătruc continuă povestea începută la Sânionilor, cu două vetre bisericești vechi ale Petroșaniului, legate de comunitățile rurale care au precedat dezvoltarea orașului minier.
O conscripție din 1750 consemnează o biserică în vechea așezare Sălătruc. Construcția păstrată astăzi, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost ridicată probabil în anii 1788–1790.
Pictura veche și icoanele împărătești au fost atribuite zugravului popa Simion din Pitești. În inventarul istoric sunt menționate icoane pe lemn și sticlă, cărți de slujbă cu litere chirilice și un aghiasmatar din secolul al XVIII-lea, tipărit la Râmnicu Vâlcea.
În 1926, învelitoarea din șindrilă a fost înlocuită cu țiglă. La lucrările din 1967 au fost descoperite pomelnice pirogravate cu litere chirilice pe tăblițe de frasin, documente rare ale comunității și ale folosirii îndelungate a lăcașului.
În 1981–1982, interiorul a fost tencuit și repictat de pictorul bisericesc Petru Iacobescu, în tehnica tempera grasă și în stil bizantin. Intervenția a înlocuit fragmentele picturii murale mai vechi care se mai păstrau. Ulterior, biserica a fost completată cu candelabre și mobilier sculptat în stejar.
Ce descoperi aici
Planul și clopotnița
Pereții descriu un plan dreptunghiular cu absidă pentagonală, ușor decroșată. Deasupra pronaosului se ridică o clopotniță scundă, cu foișor închis și coif piramidal acoperit cu tablă.
„Tinda femeilor”
Naosul este separat de pronaos printr-un perete de lemn. Pronaosul este cunoscut în tradiția locală și sub denumirea de „tinda femeilor”.
Pomelnicele pirogravate
Tăblițele de frasin inscripționate cu litere chirilice, descoperite în 1967, sunt mărturii ale memoriei familiale și religioase păstrate în jurul bisericii.
Cimitirul momârlănesc
În cimitirul din incintă se păstrează forme locale de comemorare, cu cruci protejate de mici acoperișuri și împodobite, potrivit tradiției, cu textile rituale.
Cum se vizitează
Vizita oferă contactul cu o biserică de lemn integrată încă într-o comunitate locală. Arhitectura modestă, cimitirul și obiectele vechi lasă să se vadă legătura dintre spațiul sacru și viața familiilor din Sălătruc.
Fiind un lăcaș de cult activ, accesul trebuie să respecte programul liturgic, slujbele și regulile stabilite de comunitatea parohială.
Tip de experiență: arhitectură religioasă din lemn, patrimoniu mobil, tradiții momârlănești, spiritualitate.
Tradiții vii
Nedeia de Paști
Nedeile organizate de Paști la Sălătruc sunt agape comunitare legate de calendarul religios. Documentarea locală consemnează păstrarea lor inclusiv în perioada comunistă, prin implicarea preoților și a momârlanilor din comunitate.
Practici funerare locale
Cimitirul păstrează elemente ale ritualului funerar momârlănesc, vizibile în modul de protejare și împodobire a crucilor.
Galerie foto
