Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” din Bulzu Mailatului

La capătul vestic al Văii Jiului, în Bulzu Mailatului, biserica „Înălțarea Domnului” păstrează memoria comunității ortodoxe din Uricani. Construită între anii 1871 și 1874, are forma unei nave alungite, cu turn ridicat deasupra intrării și un interior organizat în jurul unui iconostas simplu din lemn.

Istoria sa nu se rezumă la clădire. Biserica păstrează cărți religioase tipărite la începutul secolului al XIX-lea, iar în curte se află monumente dedicate eroilor și minerilor. În apropiere este cunoscut locul unei biserici mai vechi, dispărute în anul 1968.

Acest obiectiv încheie traseul est–vest printr-o întâlnire cu memoria scrisă, religioasă și minieră a Uricaniului, într-un loc în care mai multe straturi ale istoriei comunității se suprapun.

Biserica din Bulzu Mailatului duce povestea arhitecturii de lemn până în vestul depresiunii și arată continuitatea comunităților rurale din teritoriul actualului oraș Uricani. Datarea din a doua jumătate a secolului al XIX-lea o așază într-o etapă ulterioară bisericilor de la Bărbăteni, Sălătruc sau Dâlja Mare.

Valoarea sa pentru rută vine și din patrimoniul asociat: cărțile vechi de cult, monumentele comemorative și memoria unei biserici dispărute. Împreună, acestea permit o înțelegere mai amplă a locului, dincolo de simpla observare a arhitecturii.

Actuala biserică ortodoxă cu hramul „Înălțarea Domnului” a fost construită între anii 1871 și 1874. Documentarea locală îi consemnează un plan de navă, cu lungimea de aproximativ 15 metri și lățimea de aproximativ 6 metri.

Iconostasul originar este descris ca fiind realizat din lemn simplu, cu patru icoane înrămate. Vechea pictură a fost executată de Ioan Opriș din Orăștie pe pânză de in lipită pe pereți.

Între anii 1968 și 1970 au avut loc reparații capitale. Elementele de construcție degradate au fost înlocuite cu lemn de brad, pe o fundație de beton cu piatră de râu. Tâmplăria a fost realizată de Ioan Timișan și Valer Iacobescu, iar turnul de Valer Iacobescu. Sfânta Masă a fost lucrată de Constantin Dobîrceanu.

În aceeași etapă, biserica a fost pictată de absolvenți ai școlii de pictură bisericească a Patriarhiei Române, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Popescu-Vâlcea și a pictorului Gheorghe Sandu.

În apropierea actualului lăcaș se afla o biserică mai veche de lemn, demolată în 1968. Locul ei și imaginile păstrate în arhiva locală sunt repere distincte ale memoriei comunității și nu trebuie confundate cu biserica ridicată între 1871 și 1874.

Volumul în formă de navă

Biserica are proporții alungite, de aproximativ 15 × 6 metri. Forma simplă pune în evidență funcția comunitară și caracterul cumpătat al construcției.

Iconostasul din lemn

Iconostasul este descris în documentarea locală ca o structură simplă din lemn, cu patru icoane înrămate, element care merită observat în contextul amenajării interioare.

Cărțile vechi de cult

Patrimoniul consemnat cuprinde o Evanghelie tipărită la Blaj în 1817, un Octoih tipărit la Blaj în 1825, un Apostol din 1802, un Penticostar tipărit la Sibiu în 1805 și un Strastnic tipărit la Blaj în 1817.

Monumentele comemorative

În curtea bisericii se află Crucea Eroilor și Monumentul Eroilor Mineri, care leagă memoria religioasă de istoria națională și de identitatea minieră a orașului Uricani.

Locul bisericii dispărute

În apropiere se păstrează memoria unei biserici mai vechi de lemn, demolată în 1968. Acest reper trebuie interpretat separat de actualul edificiu.

Hramul Înălțării Domnului

Hramul este legat de sărbătoarea Înălțării Domnului, celebrată la patruzeci de zile după Paști și asociată în România cu pomenirea eroilor.

Memoria eroilor și a minerilor

Crucea Eroilor și Monumentul Eroilor Mineri aduc în curtea bisericii două dimensiuni esențiale ale memoriei locale, sacrificiul militar și sacrificiul oamenilor care au lucrat în subteran.

Cartea de cult

Volumele vechi consemnate la biserică păstrează legătura dintre comunitate, slujbă și centrele tipografice transilvănene de la Blaj și Sibiu.